A fost odata Mos Craciun, solstitiul de iarna

Indata ce omul a inceput sa cultive pamantul, el a urmarit cu atentie traiectoria soarelui de-a lungul intregului an, pentru ca de acesta depindeau hrana, caldura si bunastarea.

Cursul anotimpurilor determina, de asemenea, momentul sarbatorilor. Inca din negura timpurilor, riturile de multumire si de sacrificiu erau celebrate imediat ce soarele atingea punctele semnificative de pe orbita sa, adica la solstitiile de vara si de iarna.

Cea mai mare importanta a fost acordata solstitiului de iarna, perioada a anului in care zilele incep in sfarsit sa devina mai lungi.

Toti istoricii sunt de acord sa admita ca, cu mult inainte de epoca romana, in Europa se sarbatoreau reinvierea atat de asteptata a naturii si speranta unei noi vieti.

In schimb, nu se stie nimic precis despre ceremoniile care se desfasurau in aceasta perioada. Probabil ca focul si lumina, in calitate de simboluri, jucau un rol important.

Romanii il invocau pe Satum, zeu al semanatului si al agriculturii, al carui nume provine de la verbul latin Severe (a semana). Sarbatoarea lui, Saturnaliiie, prilejuia sarbatori publice de pe 17 pana pe 24 decembrie.

Se spunea ca ele tin pana la calendele din ianuarie, ceea ce la romani reprezenta ziva de 1 ianuarie. Calendele desemnau, la romani, prima zi a fiecarei luni.

Populatiile nordice ii celebrau pe Njord, zeu al fecunditatii, si pe Idun, pastratoare a „merelor providentei”, hrana zeilor.

Orientalii ii inchinau un cult lui Mithra, divinitate a luminii.

Toate aceste religii anterioare crestinismului prilejuiau sarbatorirea solstitiului de iarna cu scopul de a reda curajul si speranta oamenilor speriati de pamantul inghetat, de lipsa vietii si de intuneric.

La origine, Saturnaliile aveau loc cu ocazia semanatului, dar aceasta traditie s-a pierdut cu timpul. Aceasta celebrare a inceput, putin cate putin, sa justifice tot felul de sarbatori publice lipsite de masura, de petreceri si de orgii.

Poetul greco-roman Lucian, care a trait in secolul al 11-lea d.Hr., a descris Saturnaliile ca pe o ocazie pentru a bea mai mult ca de obicei, pentru a produce vacarm, pentru a juca si a dansa, pentru a desemna regi si a oferi de mancare sclavilor. Toti se tratau cu generozitate.

Cum facem si noi astazi atunci cand sarbatorim Craciunul, la Saturnalii se ofereau cadouri: talismanele, mierea, prajiturile, aurul erau cadourile curente. Se decorau casele cu iedera, cu ilex si cu vasc si se interzicea orice activitate, in afara celei a bucataresei si a bancherului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *